Singură. Într-o lume atît de mare. Fără prieteni. Deși toți îți atrag atenția. Unii zic: Ce bine e cînd ai mulți prieteni. Nu pot înțelege. E drept oare sau nu. Am prieteni. Dar, ele mereu sunt peste hotare, și de obicei sunt cea mai singură. Încerc să mă gîndesc la ceea că ele mereu sunt alături, dar asta deloc nu e așa. Ei au acolo prietenii lor. Atunci pentru ce sunt eu? Sunt sigură că nici nu le sunt interesantă. Așa, pur și simplu sunt de rezervă.
Vreți să știți ceva? Ele mie nici nu prea îmi scriu. Eu mereu le sunam, chiar daca sunt departe. Eu le scriam. Eu zi de zi aveam nevoie de cineva cu care să vorbesc, și la nici una nu-i era interesant. Ele au ocupațiile lor, au prietenii lor. Pentru mine nimeni niciodată nu are timp. De ce? Deaceea că eu sunt plictisitoare. Eu sunt mai serioasă decît ele, iar asta nimănui nu-i place.
Am atîtea gînduri cu care aș vrea să mă împart cuiva. Vreau să plîng lîngă cineva.Să mă asculte , să mă liniștească, dar în loc de asta, eu noapte de noapte plîng doar pentru mine, și nicidecum nu mă pot liniști, plîng pînă adorm.
whysounhappyworld 